05 / 10

Risc seismic

Problema clădirilor cu risc seismic în București ar trebui abordată printr-o strategie care să includă mai multe paliere și tipuri de intervenție și care să aducă împreună toți actorii care ar trebui să contribuie la punerea în siguranță a bucureștenilor și a patrimoniului construit.

În acest moment singurul instrument în jurul căruia se decide ceva este lista clădirilor cu risc seismic. Pentru a putea implementa o astfel de strategie prin care primăria să conlucreze cu proprietarii și specialiștii, este necesară o evaluare corectă a clădirilor, pentru a întelege nivelul de risc, o documentare mult mai detaliată pentru care parametrii pentru stabilirea riscului pe fiecare imobil să fie unitari. Lista actuală a fost întocmită pe baza unor expertize realizate având la bază acte normative fundamental diferite.

Este esențială o reevaluare corectă a situației pentru a putea propune soluții adaptate fiecărui imobil printr-o strategie privind reducerea riscului (riscul de pierderi de vieți omenești sau vătămări corporale; riscul pierderii clădirilor de patrimoniu; costul de reparații postseism).

Strategia de reducere a riscului trebuie făcută prin introducerea unor parametri cheie prind nivelul de performanță pe care trebuie să le obțină clădirile reabilitate.

După evaluarea corectă a clădirilor și stabilirea nivelului de siguranță care se dorește, trebuie stabilite modele de bună practică pentru obținerea nivelului de asigurare dorit.

Având în vedere multitudinea de situații diferite ale situațiilor juridice, și nu numai, ale clădirilor cu risc seismic din București, tipurile de intervenții și de colaborare cu proprietarii ar trebui să se poată adapta, inclusiv prin forme de finanțare gândite pentru fiecare situație în parte.

De exemplu 90% din cele 349 de clădiri cu RS 1 (risc seismic clasa 1) au o valoare de patrimoniu arhitectural importantă, fiind situate în zone construite protejate, unde intervențiile pentru punerea în siguranță ar fi poate mai costisitoare și mai greu de avizat. În acest sens primăria ar trebui să ofere instrumente pentru susținerea proprietarilor, astfel încât punerea în siguranță să devină o prioritate și să fie un proiect fezabil din punct de vedere financiar.

O altă direcție prioritară ar fi consolidarea tuturor imobilelor aflate în proprietatea domeniului public.

Este un subiect în același timp foarte important și despre care paradoxal încă nu se vorbește suficient. O comunicare mai deschisă cu cetățenii, cu proprietarii de clădiri cu risc seismic, dar și cu toți actorii implicați (ingineri structuriști, arhitecți și structuri ale administrației locale implicate) ar putea duce la demararea unor măsuri la scara mai largă a orașului, într-un efort despre care știm cu toții că este orientat într-un scop esențial: supraviețuirea — atât a oamenilor, cât și a patrimoniului arhitectural care definesc ceea ce înseamnă orașul București.