06 / 10

Comunități și cartiere

În ultimii 10 ani, au apărut în București 30 de grupuri de inițiativă civică, un fenomen aparte, care nu a mai luat o asemenea amploare nici în alte orașe din țară, nici în alte orașe din estul Europei cu o istorie recentă de administrație locală participativă și incluzivă, cum este Bucureștiul. Este deci un fenomen care a apărut ca o necesitate de a reacționa în comun la intervenții asupra spațiului construit făcute fără consultare publică și fără implicarea cetățenilor.

Acest demers al bucureștenilor pentru a avea o voce mai puternică privind diversele schimbări prin care trece cartierul lor este un început foarte benefic. El va determina o mai bună colaborare între administrațiile publice locale și cetățenii orașului și va impulsiona o privire mai atentă și mai de detaliu asupra tuturor aspectelor ce țin de calitatea vieții și a spațiului construit.

Grupurile de inițiativă civică au apărut și grație ideii de apartenență la o comunitate, grație recunoașterii treptate a valorii și puterii acestei comunități de a se implica în procesul decizional privind propriul cartier.

Există o coeziune generată de identitatea fiecărui cartier în parte și de atașamentul oamenilor față de cartierele în care locuiesc.

Un element esențial în generarea de comunități, în coagularea locuitorilor în jurul identității cartierelor lor, este patrimoniul construit, cel care generează identitatea fiecărui cartier.

Coagularea comunităților este vitală pentru buna funcționare a orașului, generează atașamentul cetățenilor față de oraș, creează urbanitate. De aceea, administrațiile publice locale ar trebui să le susțină, să le încurajeze, să fie în permanent dialog cu organizațiile civice, astfel încât  comunitățile să se dezvolte și să joace un rol important în procesul de „modelare” a orașului.

Un prim pas ar fi punerea la dispoziția grupurilor de inițiativă civică a unor spații de întâlniri. Există deja exemple de astfel de spații, dar acestea au luat ființă în principal prin efortul membrilor grupului și al unor ONG-uri care au susținut și susțin în continuare astfel de demersuri de implicare civică.

Următorul pas ar fi ca grupurile de inițiativă civică să aibă ca interlocutori structuri organizate dedicate la variate niveluri: al primăriilor, generală  și de sector, și poate chiar și mai descentralizat, pentru fiecare cartier în parte.

Este important ca orașul să se dezvolte în acord cu dorințele, viziunile, chiar și nostalgiile bucureștenilor, iar acestea se pot afla și negocia numai prin dialog.

Acest dialog permanent nu trebuie privit ca o frână pentru creștere și schimbare; el exprimă necesitatea ca dezvoltarea și schimbarea să nu fie impusă numai de sus în jos, ci să îi includă, prin dialog și dezbatere, și pe cei care o vor trăi.  Trebuie să ne includă pe toți!